Ieri a fost prima zi din cel de al doilea an de scoala al fiicei mele. Un moment important, un moment asteptat cu nerabdare de ea si aminat cu stingacie de unii si altii, dar un moment care a ajuns pina la urma sa se intimple. Mare mi-a fost bucuria cind am vazut bucuria de pe fata ei si mult m-am mai bucurat cind am vazut ca reintilnirea cu colegii si cu invatatoarea ei a fost un moment emotionant. Eu nu am prins momentul, fiind ocupat cu fotografiile, dar am aflat ca in clipa in care "doamna" a a aparut a fost un chiot de exclamatie generat de cei 20 de copii care ii alcatuiesc clasa. Un moment emotionant si unic, mai ales ca a fost singura clasa care s-a manifestat asa.
Festivitatea de deschidere a fost simpla si scurta. Umbrita un pic de faptul ca parintii s-au dovedit, din nou, mai necivilizati si mai salbatici decit propriile odrasle si nu au reusit sa nu se inghesuie la usa de intrare si sa nu striveasca alti copii care nu le apartineau. In fond si ei trebuiau sa treaca pe sub podul de flori facut de cei din clasa a V-a special pentru cei din clasele pregatitoare si a I-a. E o chestiune de atitudine si civilizatie....
Ajunsi in clasa am fost incintat si dezamagit. Incintarea a venit cind am vazut mobilierul nou si faptul ca scoala a fost renovata iar banii au fost investiti cum trebuie. Dezamagirea a fost datorata faptului ca manualele pe care le-au primit cei mici erau extrem de ponosite, rupte si chiar cu pagini lipsa.
Aspectul manualelor mi-a adus aminte de vremea cind eram eu scolar si cind acele manuale aveau pe ele urmele studiului profund sau al luptelor grele din pauzele dintre ore. Acest aspect este dezolant pentru o scoala din secolul nostru.
Este adevarat ca "pe vremuri" unii au invatat si cite doi pe un manual dar ....nu mai sintem "pe vremuri"!
Ma gindeam ca in secolul nostru, macar in ciclul primar, copii pot primi manuale noi. Nu se poate sa raminem in evul mediu!
