decembrie '89

sa va povestesc o secventa: 17 decembrie 1989 prima mea permisie. ies in oras cu mama, cu tata si sora mea. ajunsesem de 4 zile in ploiesti transferat pe pile de la birlad. eram in oras. vad un curier cu arma in mina si ochiul meu aluneca catre incarcator. avea incarcatorul plin. stig la el si il intreb ce se intimpla. imi raspunde ca are misiune si ca e Mircea cel Batrin. tata se uita la mine. el a facut cehoslovacia cind era in armata si stie ce inseamna asta. eu ma uit la ei si le spun ca trebuie sa plece acasa. e alarma de razboi! imi duc in fuga parintii si sora la gara unde ma intilnesc cu un coleg. acolo el se despartea de ai lui. nu stiau nimic. le spun. se ingrozesc. pleaca pllingind cu toti.. noi fugim catre unitate. in drum ne ajunge un camion care ne ia pe sus si ne lasa la unitate. deja se impartea munitia de razboi. incarcam gloantele in incarcatoare si ne e frica. sintem niste copii de 18 -19 ani. ce va fi oare. stam toata noaptea treji pe platou cu lazile de munitie linga noi....sint multe de povestit...nu doresc nimanui sa traiasca asa ceva. dar vreau ca amintirea acelor zile sa fie vie si nealterata! au urmat apoi iesirile in oras, patrulele, pistolul din geanta unei doamne din vasile lupu (sediul secu), un nene care fuge de patrula, un altul care reuseste sa se agate de un TAB si care este impuscat de noi, un coleg care este impuscat in frunte, un coleg care s-a sinucis dupa ce a aflat ca parintii i-au fost omoriti, un autobuz pe care s-au pus AG-urile la otopeni...crunt...apoi a urmat senzatia de eliberare de frica....