...de inceput sau de sfirsit

Mi-a placut sa cred ca anul care a trecut s-a dus cu toate cele rele.
Imi place sa cred ca anul care a venit va fi mai deosebit in sensul bun al cuvintului si nu va fi doar o alta palarie mai 9 (...noua)...

Acum ma gindesc la ce am vazut si simtit in zilele petrecute la Tebea in perioada de dupa Craciun si pina la cea de a doua zi a anului. Mi-am umplut plaminii de aer de Ardeal, mi-am facut plinul de liniste, mi-am exersat arta de a crapa lemne cu securea, m-am antrenat la facutul focului la sobe, mi-am facut siesta prelungita de dupa amiaza, mi-am clatit privirile cu peisajul de iarna calda si primitoare.

Am stat si m-am uitat cum niste cladiri de o frumusete arhitectonica care te lasa fara suflare, precum cladirea Garii din Brad, sint lasate in paragina, desi oamenii locului sint niste oameni gospodari si cu multe idei interesante si frumoase.

Am vazut pe copacii din sat urmele "singeroasei" campanii electorale ramase necuratate. Unul sau doua afise cu chipul senatorului neales ramas parca acolo ca semn de carte si ca pilda pentru urmatorii viitori nealesi sau prea putin votati.

Am vazut cuibul de barza ce isi asteapta linistit la locul lui chiriasii de pe timpul verii.

Am surprins cu ochiul sufletului merele neculese in pomii cei far' de frunza si linistea ce se asterne inainte ca ciocanitoarea sa mai caute cu un ciocanit ritmic "tac tac tac taacc" un pom de ceva larve neinghetate.

Mi-am adus aminte ca "muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta in poarta" si am realizat ca linistea mea a fost platita, demult, cu mult inainte de toti acei care au avut multe nelinisti si zeci de nopti nedormite.

Am fost uimit de soferul nebun care pe 2 ianuarie facea slalom printre masini pe Valea Oltului doar doar o ajunge cu 10 minute mai devreme undeva si m-am intrebat retoric: de ce atita graba? Mi-am dat raspunsul singur: faptul ca eu sint calm, linistit si pasnic nu inseamna sa fie la fel pentru toata lumea...desi mi-as dori pentru fiecare dintre noi sa fim mai linistiti, mai calmi, mai pasnici.

Imi doresc in noul an o noua atitudine, una mai calma, mai putin competitiv-agresiva si mai mult indreptata catre suflet, catre pace spirituala si catre meditatie...

Voi reusi? Voi veti reusi? Voi va veti fi dorit acelasi lucru?

Pentru cei care doresc sa auda linistea si pentru cei care vor sa isi incarce bateriile in contact cu radacinile, in contact cu Horea, cu Crisan, cu Avram Iancu, in contact cu muntele, cu mina de cabune sau de aur, cu padurea, chiar si cu ciocanitoarea din copac sau cu merele neculese...va invit sa va faceti un drum catre meditatie, catre Tebea.



Pentru cei care nu stiu ce este sau unde este Tebea, ii invit sa dea o fuga la manualul de istorie, la bunicul sau bunica si sa ii intrebe: ce s-a intimplat la Tebea?

Un singur lucru, daca ii pot spune asa, nu mai este parca pentru a ne aminti ca nimeni si nimic nu este vesnic: gorunul lui Horea nu mai este....!