Note de drum de laTebea la Brad - PE LANGA PLOPI CE NU MAI SUNT

Incep prin a mentiona ca cele de mai jos nu-mi apartin din punctul de vedere al creatiei, am aprobarea autorului de a publica aici aceste rinduri si mai mult decit atit rindurile acestea imi sint foarte aproape de suflet si simtamint. Si eu am vazut acelasi gol in drumul din aceasta iarna catre locul unde se aude linistea: Tebea.

Autorul este unchiul meu din partea sotiei, ma bucur ca a acceptat propunerea mea de a publica aceste rinduri pe blogul meu, ma simt onorat si ii multumesc pentru aceast lucru. In rest este o chestiune de atitudine.....

"

De la Tebea la Brad drumul era, pana nu demult, un drum strajuit de plopi.

De ceva timp a ramas doar drumul, caci plopii, nu se mai stie daca cu sot sau fara, au disparut.

Disparitia a fost una rapida si misterioasa, fara nicio explicatie din partea celor care au hotarat soarta acestor plopi.

Pe vremuri, cand eram o tara de tarani cu bun simt, cine taia un lemn isi facea intai cruce si-si cerea iertarea de la copacul pe care trebuia sa-l sacrifice.

Pastrand proportiile, inainte de a taia soborul plopilor dintre Brad si Tebea, un sobor de preoti ar fi trebuit sa le ceara iertare.

In graba lor, insa, factorii de decizie au uitat sa ne anunte sa mai treacem, macar odata, in chip de adio, pe langa plopii de care, sunt sigur, pe fiecare din noi ii lega macar o amintire.

Sau am fi putut sa mai privim, pentru ultima oara, de pe unul din dealurile din jur, drumul strajuit de siluetele svelte ale plopilor ce se ivesc, treptat, ca niste fantasme, din marea de ceata a diminetilor de toamna timpurie.

Asa, ne-am trezit, peste noapte, cu un drum ce a devenit o panglica de asfalt searbada, ce vara va fi lipsita de ritmul racoros al umbrelor de plop, iar toamna de tremuratul culorilor in zbaterea cea fara de odihna a frunzelor de plop.

Ne-am trezit, astfel, trecand ingroziti si nedumeriti pe langa trunchiuri de plopi infranti, culcati la pamant, asteptand resemnati dintii de calau ai „Drujbei”, spre a fi transformati in gramezi bine stivuite de material lemnos, ce vor astepta cuminti sa ia drumul cine stie caror gatere din cine stie care tara.

In lipsa unor explicatii oficiale au aparut, cum era si firesc, o seama de explicatii neoficiale de tot felul: sosea cu patru benzi, accidente rutiere mai putine, etc.

Explicatii pragmatice pentru oameni pragmatici.

Eu, care nu reusesc sa fiu pragmatic nici cand cumpar o pita, cred ca, oricare ar fi explicatia, ori de cate ori voi merge de la Tebea la Brad si de la Brad la Tebea, o sa am nevoie de consiliere psihologica spre a-mi infrange sentimentul de calator pe meleaguri straine.

Un calator ce se va consola cu speranta ca plopii dintre Brad si Tebea sunt cei care l-au inspirat pe poetul Ion Horea cand a scris neuitatele versuri ale poeziei „Umbra plopilor”:

...........................................

De va mai fi o amintire,
Şi ea va trece, vrând, nevrând,
Cu umbra plopilor, subţire,
Alunecând, alunecând…

................................................

Ing. Mut Liviu Tebea, la 30 octombrie 2008

"

Inchei aici citatul si va las sa va ginditi la atitudine si atitudini....ale cui, care, cum, de ce, cind....etc!!!