
Dacă tot am avut mașina am pus-o la
treabă și am încercat să văd ce poate și ce nu poate în comparație cu sora ei
mai veche pe care o cunoșteam de mai bine de 5 ani de la firma la care am
lucrat. Am reușit astfel să parcurg circa 320 km de vineri seară pînă duminică
la prînz și am fost încântat de cum se comportă mașinuța.
Să încep cu începutul și anume cu
imprietenirea: cum am luat mașina am știut că am cu mine un aliat de cursă
lungă. De ce? Odată așezat în scaunul șoferului nu m-am simțit că într-o dubă!
Ciudat dar am avut senzația că dubă e un termen
care nu se potrivește pentru acest autoturism utilitar. Mergând mai departe am
observat diferența de calitate a materialelor folosite față de versiunea
anterioară și un design foarte prietenos al bordului. Accesibilitatea la
comenzile de pe consola centrală foarte bună și am simțit că îmi sunt toate la
îndemâna. În drum spre casă, vineri seară, în aglomerația Bucureștiului am avut
din nou senzația că mă aflu într-un turism. Singurul meu impediment a fost
lipsa oglinzii retrovizoare și faptul că m-am obișnuit mai greu cu oglinzile
laterale și reglajul acestora.

A urmat apoi ziua de sîmbătă când
împreună cu tatăl meu am plecat către Valea Screzii. Când s-a urcat în mașină
tata a mormăit ceva că îl duc cu duba dar după ce s-a așezat în scaunul
pasagerului i-am văzut mirarea și mulțumirea pe față. Nu am comentat nimic căci
vroiam să văd ce zice mai departe. Au urmat apoi 240 km făcuți pe DN1A, centura
Ploieștiului, Vălenii de Munte și pe cîteva DJ-uri către Valea Screzii și
retur. Mașina s-a ținut bine pe drum chiar și la viteze de 110 km/h fiind
umplută la jumătate din capacitatea de transport care este de circa 2,6 mc și
1000 kg. Chiar și pe drum ușor accidentat nu am avut probleme, iar pe serpentine
a fost extrem de stabilă nedându-mi senzația de barcă.
Duminică am pus bicicletele în mașină
și am fugit în Herăstrău la o tură. Aici ar trebui să spun că ar fi fost nevoie
de niște chingi dar după primul viraj bicicletele s-au așezat ”bine” și nu am
mai avut probleme. După ce am revenit acasă am făcut socoteala că ar fi intrat
cu ușurință 5 sau 6 biciclete în compartimentul de marfă și aș fi avut cum să
le prind în chingi pe toate datorită sistemelor de fixare prezente în podea. În
oraș, trafic de duminică, mers liniștit mașina s-a comportat că un turism.
Păcat că avînd doar două locuri am putut merge doar cu fiica mea.
Concluziile mele:
- am consumat 19.05 l pe 320 km ceea ce înseamnă un consum mediu de 5,9l/100 km în regim mixt - la un motor de 1.6 l și 95 CP, Duratorq;
- scaunele sunt confortabile și nu te simți că în dubă, fapt confirmat și de tata după cei 240 km făcuți împreună (tata are o intervenție chirurgicală la coloană și este sensibil la poziția în care stă în mașină);
- mi se pare obligatoriu să ai senzori de parcare sau parcare asistată cu cameră video (probabil că nu se aplică șoferilor profesioniști);
- consola centrală foarte bine poziționată, acces facil la menul sistemului audio, sistemul audio cu comenzi pe volan, bluetooth integrat ceea ce reprezintă un progres major față de predecesorul model;
- mașina este foarte manevrabila, răspunde bine în viraje și în depășiri;
- nivelul finisajelor interioare chiar și în interiorul compartimentului de transport este net superior față de modelele anterioare.
