ma rezum la doar un citat: "cine uita nu merita!", din cugetarile istoricului Nicolae Iorga.
ba mai mult, il citez si pe caragiale: "istoria se repeta.."
in plus mi-as apleca urechea si spre un alt articol cu referire la uitarea istoriei deci ginditi si actionati, aveti un fel de altfel de atitudine...
duminică, 1 noiembrie 2009
vineri, 16 octombrie 2009
Ciupercile de asfalt...dupa ploaie
O vorba spune: "au iesit ca ciupercile dupa ploaie"...
Daca analizez afirmatia este foarte corecta. Acum nu stiu cum stau ciupercile adevarate caci nu am mai fost din copilarie la cules de ciuperci si parca imi mai aduc aminte cu nostalgie de acele vremuri linistite si fara griji pentru mine...Sa nu cad in oala cu nostalgie si sa ramin la cotidian.
Ar fi vorba de doua categorii de ciuperci de asfalt. Da, am scris bine ciuperci de asfalt.
Prima categorie, de care ma voi ocupa pe larg in alt material, sint gropile din asfaltul urbei noastre. Aceste "ciuperci" uriase se intind si devin extrem de periculoase dupa ploaie si in timpul acesteia caci, chiar daca stii drumul foarte bine, este imposibil sa ti le reamintesti si sa le ocolesti pe cele vechi si pe cele nou aparute. Cred ca ar trebui intocmita o harta a gropilor si eventual puse pe gps (ar avea ceva de lucru programatorii si cartografii si cererea ar fi mare) pentru a fi mai usor de navigat. Va dati seama cum ar fi sa iti spuna Ioana sau Marcel: "in 20 de metri o groapa, si alta groapa si alta groapa, gropi nenumarate, ocoliti pe unde puteti si ajungeti la service....oops, pe asta n-o stiam!...scuze sefu'...."
A doua categorie de "ciuperci" sint soferii (ei sau ele) de ploaie. Cum naiba se face ca toti, dar toti, soferii care de obicei merg cu autobuzul, metroul si tramvaiul, imediat ce a dat o picatura de ploaie ies sa se dea cu masina proprietate...Bai frate, am vazut azi niste cazaturi de masini, aburite, ruginite, rupte, care se opresc in semafor cum nu am vazut pina acum. Cred ca au scos la plimbare toate epavele si au iesit la sofat toti soferii de duminica!
Dar atentie "soferul ciuperca" este o categorie aparte: el nu a mai circulat demult, cu hirbul sau sau cu masina de ultima generatie (pe care o tine in garaj si o scoate duminica sa o spele in fata blocului), asa ca se simte un fel de Schumacher latent si in nesiguranta si nesimtirea lui blocheaza intersectiile, intra pe contrasens (asa stia el ca era cum doua veri cind a mai fost cu masina pe acolo), nu te lasa sa iesi din laterale, etc.
Cum mai este "soferul ciuperca"? Pai stati ca mai am:
- claxoneaza in permanenta si injura (il vezi in oglinda retrovizoare cum gesticuleaza) pentru ca esti in fata lui si nu intri pe grila galbena din centrul intersectiei;
- iti intra in fata fara sa se asigure caci nu vede prin geamul aburit si oricum cine se pune cu el cind pe el il costa toata masina cit o aripa a unei masini bune;
- fiind un Schumacher innascut, se baga in depasiri pe contrasens sau si mai rau blocheaza complet sensul de intrare pe strada caci el iese la dublare in intersectie direct pe contrasens;
- nu intelege sensul semaforului verde intermitent si in functie de situatie ori intra in intersectie crezind ca are prioritate sau sta la semafor si blocheza banda din dreapta caci el vrea sa mearga la stinga si e rosu iar chestia aia verde care clipeste e un lucru defect sau fara sens...
- se opreste sa isi ia covrigi de la chioscul din statia de autobuz, caci asa e obisnuit el, asa cum face in fiecare dimineata cind merege cu autobuzul la serviciu;
- nu stie sa isi cumpere ziare din masina si nu are bani pregatiti, asa ca sta sa isi caute banii in portofelul care este ascuns undeva in geanta sa nu i-l fure hotii din autobuz, si apoi nu stie ce ziar ar vrea sa isi cumpere si vorba aia pina ii vine autobuzul....are timop sa aleaga: tata esti in masina, pe sosea!!!
Ar mai fi multe de spus. Ma opresc insa aici pentru ca simt ca ma incarc negativ si nu are sens. Sper sa se opreasca ploaia si astia sa isi reia mersul cu autobuzul, tramvaiul sau metroul si sa raminem in trafic doar cu figurantii, pipitele si fitzele cu care sintem deja obisnuiti. Nu mai avem nevoie de alti incurca lume in trafic.
Sau mai bine ar fi sa ninga. Atunci astia se ascund si nu mai ies deloc cu masina si nici nu si-o mai spala in fata blocului.
Asta e ... o atitudine!
Daca analizez afirmatia este foarte corecta. Acum nu stiu cum stau ciupercile adevarate caci nu am mai fost din copilarie la cules de ciuperci si parca imi mai aduc aminte cu nostalgie de acele vremuri linistite si fara griji pentru mine...Sa nu cad in oala cu nostalgie si sa ramin la cotidian.
Ar fi vorba de doua categorii de ciuperci de asfalt. Da, am scris bine ciuperci de asfalt.
Prima categorie, de care ma voi ocupa pe larg in alt material, sint gropile din asfaltul urbei noastre. Aceste "ciuperci" uriase se intind si devin extrem de periculoase dupa ploaie si in timpul acesteia caci, chiar daca stii drumul foarte bine, este imposibil sa ti le reamintesti si sa le ocolesti pe cele vechi si pe cele nou aparute. Cred ca ar trebui intocmita o harta a gropilor si eventual puse pe gps (ar avea ceva de lucru programatorii si cartografii si cererea ar fi mare) pentru a fi mai usor de navigat. Va dati seama cum ar fi sa iti spuna Ioana sau Marcel: "in 20 de metri o groapa, si alta groapa si alta groapa, gropi nenumarate, ocoliti pe unde puteti si ajungeti la service....oops, pe asta n-o stiam!...scuze sefu'...."
A doua categorie de "ciuperci" sint soferii (ei sau ele) de ploaie. Cum naiba se face ca toti, dar toti, soferii care de obicei merg cu autobuzul, metroul si tramvaiul, imediat ce a dat o picatura de ploaie ies sa se dea cu masina proprietate...Bai frate, am vazut azi niste cazaturi de masini, aburite, ruginite, rupte, care se opresc in semafor cum nu am vazut pina acum. Cred ca au scos la plimbare toate epavele si au iesit la sofat toti soferii de duminica!
Dar atentie "soferul ciuperca" este o categorie aparte: el nu a mai circulat demult, cu hirbul sau sau cu masina de ultima generatie (pe care o tine in garaj si o scoate duminica sa o spele in fata blocului), asa ca se simte un fel de Schumacher latent si in nesiguranta si nesimtirea lui blocheaza intersectiile, intra pe contrasens (asa stia el ca era cum doua veri cind a mai fost cu masina pe acolo), nu te lasa sa iesi din laterale, etc.
Cum mai este "soferul ciuperca"? Pai stati ca mai am:
- claxoneaza in permanenta si injura (il vezi in oglinda retrovizoare cum gesticuleaza) pentru ca esti in fata lui si nu intri pe grila galbena din centrul intersectiei;
- iti intra in fata fara sa se asigure caci nu vede prin geamul aburit si oricum cine se pune cu el cind pe el il costa toata masina cit o aripa a unei masini bune;
- fiind un Schumacher innascut, se baga in depasiri pe contrasens sau si mai rau blocheaza complet sensul de intrare pe strada caci el iese la dublare in intersectie direct pe contrasens;
- nu intelege sensul semaforului verde intermitent si in functie de situatie ori intra in intersectie crezind ca are prioritate sau sta la semafor si blocheza banda din dreapta caci el vrea sa mearga la stinga si e rosu iar chestia aia verde care clipeste e un lucru defect sau fara sens...
- se opreste sa isi ia covrigi de la chioscul din statia de autobuz, caci asa e obisnuit el, asa cum face in fiecare dimineata cind merege cu autobuzul la serviciu;
- nu stie sa isi cumpere ziare din masina si nu are bani pregatiti, asa ca sta sa isi caute banii in portofelul care este ascuns undeva in geanta sa nu i-l fure hotii din autobuz, si apoi nu stie ce ziar ar vrea sa isi cumpere si vorba aia pina ii vine autobuzul....are timop sa aleaga: tata esti in masina, pe sosea!!!
Ar mai fi multe de spus. Ma opresc insa aici pentru ca simt ca ma incarc negativ si nu are sens. Sper sa se opreasca ploaia si astia sa isi reia mersul cu autobuzul, tramvaiul sau metroul si sa raminem in trafic doar cu figurantii, pipitele si fitzele cu care sintem deja obisnuiti. Nu mai avem nevoie de alti incurca lume in trafic.
Sau mai bine ar fi sa ninga. Atunci astia se ascund si nu mai ies deloc cu masina si nici nu si-o mai spala in fata blocului.
Asta e ... o atitudine!
duminică, 13 septembrie 2009
Comemorarea lui Avram Iancu la Tebea
Ma uit cu stupoare la televizor si vad cum dintr-o manifestare de care motii sint mindrii se transforma intr-o manifestare politica urita si murdara. Vad cum diversi oameni politici incearca sa isi duca mesajul politic la Tebea.
Din fericire, motii, romanii de la Tebea nu sint usor de "cumparat" . Ei nu au vrut sa vinda gorunul si ei nu s-au vindut niciodata nimanui. Motii i-au huiduit!!! E o atitudine! Bravo lor! Acolo se celebreaza un om nu un partid politic sau altul!
Mai multe, in direct acum la pe Antena 3 (ora 11.44)...
In rest, din imaginile vazute: lume multa, organizare frumoasa, o scena pe care se desfasoara spectacole folclorice interesante si multa voie buna. Imi pare rau ca nu pot sa fiu acum acolo...
Din fericire, motii, romanii de la Tebea nu sint usor de "cumparat" . Ei nu au vrut sa vinda gorunul si ei nu s-au vindut niciodata nimanui. Motii i-au huiduit!!! E o atitudine! Bravo lor! Acolo se celebreaza un om nu un partid politic sau altul!
Mai multe, in direct acum la pe Antena 3 (ora 11.44)...
In rest, din imaginile vazute: lume multa, organizare frumoasa, o scena pe care se desfasoara spectacole folclorice interesante si multa voie buna. Imi pare rau ca nu pot sa fiu acum acolo...
luni, 31 august 2009
A fi cetatean...de onoare
Deunazi am participat la un eveniment interesant si emotionant. Primul de acest gen pentru mine. Am fost placut impresionat si chiar mi-a parut bine ca am facut acest lucru.
Mi se parea ca a fi cetatean de onoare este cea simplu. Ca lucrurile, cum spunea un amic de-al meu mai hitru, vor fi searbede si fara de sens. Ca la ceremonie vor veni doar niste ofiliti si ca daca se vor aduna 10 - 15 oameni, vinatori profesionisti de fursecuri si sucuri gratis, va fi bine. Ei bine nu este asa. Oameni buni sa fii cetatean de onoare intr-un oras, oricare altul decit mizerul si neastimparatul Bucuresti in care imi petrec si eu veacul, este chiar o onoare.
Am vazut o multime de fete luminate, am vazut oameni mindrii ca sint acolo (asa cum am fost si eu si familia mea), am vazut oameni emotionati si adinc patrunsi de semnificatia momentului. Este intr-adevar o oonoare sa fii tratat ca un cetatean de onoare. Nu este numai nobletea titlului, placuta cu numele tau in holul primariei, interviurile si faptul ca pina la sfirsit ai o cheie in buzunar, este o incarcatura aparate cu care pleci si cu care vei reveni de fiecare data. Cred ca simti ca esti dator sa mai faci ceva pentru comunitatea care te-a onorat si mai cred ca simti ca vei trage la acea caruta chiar daca nu esti tu cel care o conduce dar stii ca esti un simbol. Am inteles de ce ne trebuie astfel de stilpi ai comunitatii si de ce trebuie sa ii cautam si sa ii cultivam. De astfel de simboluri avem noi nevoie astazi.
Sint singur ca as fi deosebit de onorat si mindru daca odata voi deveni cetatean de onoare al unei comunitati restrinse, de undeva de departe... de undeva unde onoarea inca mai inseamna onoare.
Inchei insa cu un citat din acest cetatean de onoare: "...pe vremea cind America inca nu exista, la 1600 in Romania Domnitorul Radu Mihnea, in Hrisovul cu prima atestare a Sloboziei spunea ca am dat domnia mea şi slobozie pentru trei ani, care va vrea să vină şi să trăiască în această silişte .... o eliberare de taxe si dari pe care putini o mai inteleg acum asa cum ar trebui..."
Domnilor, haideti s ane intoarcem un pic catre trecut, sa ne reinvatam istoria si sa vedem de unde am plecat si unde am ajuns. Poate doar asa ne vom recapata demnitatea si vom redeveni cu toti cetateni de onoare! Este o chestiune de atitudine!
Mi se parea ca a fi cetatean de onoare este cea simplu. Ca lucrurile, cum spunea un amic de-al meu mai hitru, vor fi searbede si fara de sens. Ca la ceremonie vor veni doar niste ofiliti si ca daca se vor aduna 10 - 15 oameni, vinatori profesionisti de fursecuri si sucuri gratis, va fi bine. Ei bine nu este asa. Oameni buni sa fii cetatean de onoare intr-un oras, oricare altul decit mizerul si neastimparatul Bucuresti in care imi petrec si eu veacul, este chiar o onoare.
Am vazut o multime de fete luminate, am vazut oameni mindrii ca sint acolo (asa cum am fost si eu si familia mea), am vazut oameni emotionati si adinc patrunsi de semnificatia momentului. Este intr-adevar o oonoare sa fii tratat ca un cetatean de onoare. Nu este numai nobletea titlului, placuta cu numele tau in holul primariei, interviurile si faptul ca pina la sfirsit ai o cheie in buzunar, este o incarcatura aparate cu care pleci si cu care vei reveni de fiecare data. Cred ca simti ca esti dator sa mai faci ceva pentru comunitatea care te-a onorat si mai cred ca simti ca vei trage la acea caruta chiar daca nu esti tu cel care o conduce dar stii ca esti un simbol. Am inteles de ce ne trebuie astfel de stilpi ai comunitatii si de ce trebuie sa ii cautam si sa ii cultivam. De astfel de simboluri avem noi nevoie astazi.
Sint singur ca as fi deosebit de onorat si mindru daca odata voi deveni cetatean de onoare al unei comunitati restrinse, de undeva de departe... de undeva unde onoarea inca mai inseamna onoare.
Inchei insa cu un citat din acest cetatean de onoare: "...pe vremea cind America inca nu exista, la 1600 in Romania Domnitorul Radu Mihnea, in Hrisovul cu prima atestare a Sloboziei spunea ca am dat domnia mea şi slobozie pentru trei ani, care va vrea să vină şi să trăiască în această silişte .... o eliberare de taxe si dari pe care putini o mai inteleg acum asa cum ar trebui..."
Domnilor, haideti s ane intoarcem un pic catre trecut, sa ne reinvatam istoria si sa vedem de unde am plecat si unde am ajuns. Poate doar asa ne vom recapata demnitatea si vom redeveni cu toti cetateni de onoare! Este o chestiune de atitudine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)