Zilele acestea am cunoscut citiva oameni minunati. O mina...ba nu, 4 miini de oameni extraordinari si povestile lor uimitoare. Daca acum un an sau doi ma intrebai ce am sa fac in 2012 nu stiam. Nici acum citeva saptamini nu as fi avut un raspuns la aceasta intrebare. Intre timp am gasit raspunsul si acesta este: dezvoltare personala.
Anul acesta va fi dedicat in intregime acestui scop: vreau sa cresc si sa fiu mai bun. Este o declaratie de intentie pe care mi-o fac mie in fata voastra pentru ca voi veti fi cei care ma veti judeca la un moment dat. Ma astept si la critici dar si la incurajari. Voi veni de fiecare data in fata voastra cu un raport mic referitor la evolutia mea fata de mine. Eu cu eu despre mine! Este un concept pe care mi l-am definitivat de curind si pe care vreau sa il dezvolt astfel incit sa poata deveni un model si pentru altii. Sigur voi folosi si ce am aflat de la cei pe care i-am cunoscut zilele acestea si sigur ne vom mai intilni si vom mai discuta pe teme variate si interesante.
Acum doresc sa va ginditi si sa reflectati asupra povestii urmatoare pe care am auzit-o simbata seara cind l-am ascultat pe
Catalin, unul dintre oamenii pe care sint mindru ca i-am intilnit.
Într-o
zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era
mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea
printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i
s-a mai parut atât de mare ca la început. Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”.
“Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze.
Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci,
trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a
început sa deseneze…
Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara.
“Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a
început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu,
albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa
colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum
puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea
profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât
a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o
floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.
Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte
profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”.
„Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa
faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada,
elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.
„Acum
o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit
baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar
profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si
le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a
zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi
placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei.
Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila
mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea
facuta de profesoara.
Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si
sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai
facut nimic de unul singur.
Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.
Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si
mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte
în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a
lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.
În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa
facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna
profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa.
Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…
Concluziile le las la alegerea voastra si sint sigur ca vor fi destule! Sau poate va veti schimba atitudinea?
