sta in care traim. Mi-am adus aminte de o chestiune pe care am auzit-o la Guerilla la un moment dat intr-o discutie despre acest aspect si am reprodus cumva acea afirmatie in toate statusurile mele de pe facebook, yahoo, twiter si skype. Despre ce afirmatie e vorba, simplu: Bucurestiul este cacaniu, arata de parca zeii (sau ingerii sau cine o fi acolo in cer) s-au cufurit si nu s-au mai putut tine dindu-si drumul la pintecaraie deasupra capitalei noastre!Ce m-a facut sa gindesc asata nu pot spune exact dar sint convins ca am facut o asociere libera cu:
- mormanele de zapada de pe marginea drumului care sint pline de jeg si care nu mai arata ca zapada;
- metrii cubi de apa strinsa pe linga rigole sau in intersectii si in care pietonii sint nevoiti sa isi spele ciorapii din incaltari, pentru ca apa trece cu mult de inaltimea unui bocanc;
- masinile nemiscate si ingropate de "deszapezitoari" in mormane de noroi zapezit;
- strazile micute pe care nu au intrat "deszapezitorii" si unde se gaseste zapada framintata de culoare cacanie sub care e un strat de gheata tot cacanie;
In rest numai de bine.
Ma gindesc acum, cu ploaia asta, nu cumva zeii (sau aia de acolo de sus care or fi ei si cum s-or materializa ei acolo la ei) ne scuipa in cap? Asta dupa ce s-au kkt pe noi ... asa ca un fel de atitudine la atitudinea noastra vis-a-vis de tot ce ne inconjoara...La cit rahat avem de jur imprejur se pare ca sintem o natiune tare norocoasa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu