Nu nu ma iau dupa semne. Semnele sint de cele mai multe ori presimtiri pe care le transmformam noi in ceva care ni se pare ca ne arata ca se va intimpla ceva ce avem impresia ca se va intimpla. Bun sau rau.
Vineri sa nu speli rufe. E semn rau!Duminica sa nu lucrezi. E semn rau!
Marti sa nu iesi din casa: Sint trei ceasuri rele. E semn rau!
Miercuri sa nu injuri. E semn rau!
Prejudecati si preconcepte, nu semne!
Pana mea. Orice e semn rau mai ales daca ai impresia ca existenta iti este guvernata de semne. Dar nu iti este guvernata de semne? Oh da:
- pe strada ai semne de circulatie pe care le respecti sau nu....
- in carti citesti semne, pe care le intelegi sau nu...
- prietenii iti fac semne, pe care le vezi sau nu...
- dusmanii iti fac semne, pe care vrei sa le vezi sau nu...
- stiu ca undeva in zona este o biserica dupa ce vad puzderie de oameni in autobuz ca isi fac semne....
- opresti taxiul tot cu semne, dai din mina faci semne, chemi ospatarul faci semne, mergi pe plaja faci semne pe nisip, treci pe linga biserica faci semne....viata e plina de semne!
Iluzia atittudinii create de semne este doar o iluzie. Atitudinea fata de semne este diferita functie de interpretarea pe care dorim sa o dam acestora. Atitudinea mea este sa am o idee diferita fata de semne. Semnele au pina la urma semnificatia pe care vrem sa le-o dam. Nu cred in semne. Cred in deja-vu, cred in presimtiri, cred in realitate, cred in instinct si cred in mine. Si eu fac semne! Cine este atent la semnele mele? Eu....si atit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu