O zi de duminica, pe la prinz, zi insorita, lume pe strada, citeva magazine deschise....cam asa s-ar putea descrie succint ziua de dumininca.
Dar asta nu e tot. Printre trecatori ma aflu linistit si intru intr-un magazin. Am remarcat ca in ultima vreme s-au inmultit tot mai mult magazinele care vind haine si pantofi la un pret unic. Vad ca este o afacere foarte profitabila caci aceste magazine care mai deunazi erau niste dughene acum sint din ce in ce mai termopanate si mai aranjate. E intradevar foarte bine sa stii ca intrii in magazin si tot ce vrei de acolo, fiecare piesa, costa 10 sau 15 lei. Nu mai ai grija ca daca iei ceva de pe raft, pina la casa isi poate schimba pretul datorita etichetarii neatente facute de un ucenic de raft, asa cum se intimpla, nu de putine ori, in supermarche-urile care ne-au invadat zilele libere si sarbatorile legale.
Oricum in economia noastra aceste magazine cu pret unic sint foarte utile, bine vazute si cautate de multa lume. Si aici intervine ce am observat azi, mai bine zis ce am realizat azi caci de observat, observasem de mai multa vreme.
Dar pentru a face cunoscuta revelatia mea trebuie sa mai descriu un tablou al zilei care a fost determinant in toata aceasta inlantuire de adevaruri: iesind dintr-un astfel de magazin ma agreseaza sonor vocile a doua doamne care il admonestau foarte vehement pe un cetatean destul de trendy imbracat, cu un lantisor de aur de dimensiunile lantului de vapor la git, cu un ghiul cit pendula bunicii pe degetele unei miini cu manechiura proaspat facuta, mina care tinea elegant o cheie de scuter, si care mirosea a parfum scump luat de prin duty free-urile nu stiu carei tari europene. Care era problema: domnul in cauza se daduse cu scuterul pe trotuar si aproape ca lovise copilul uneia dintre doamne. El, copilul, avusese nesimtirea de a merge cu bicicleta pe unde trecea domnia sa parfumatul. Doamnele incercau sa-i explice ca nu are ce cauta pe trotuar cu scuterul si ca ar fi bine sa fie mai atent. Domnul, un domn ce pana lui,.....era foarte agresiv si in forta, mai ales ca nimeni nu zicea nimic si toata lumea se uita la spectacolul in derulare intr-o lipsa totala de atitudine (asta va fi subiectul unei alte scrieri...). Mai mult decit atit, din noianul de invective cu care le cotropise pe cele doua doamne a dat a se intelege ca ele nu stiu pe cine au in fata, a derulat citeva nume interlope din cartier si a mai afirmat ca poate urina cu succes pe toata circa de politie 22 (mi-l si imaginam pe cetatean in presiune linga circa de politie precum o masina de pompieri in misiune...). Apoi am inteles (din context) ca domnul care se exprima destul de colorat, precum adidasii pe care ii purta, era PATRONUL magazinului cu preturi unice din care tocmai iesisem. Era bazat....
Revelatia: niciodata din aceste magazine nu am reusit sa iau un bon fiscal, din diverse motive mai mult sau mai putin inventate, asa cum mi se intimplase si azi! Deci asa se explica de ce domnul in cauza isi permite sa se dea cu scuterul pe unde vrea, si sa inchirieze o pompa sau un utilaj atit de mare incit sa poata urina de sus pe o intreaga circa de politie...E clar ca nu mai sint la moda en-grossurile si ca o afacere la coltul strazii intr-un borcan de termopan, cu pret unic, este mai usor de manageriat si de impresariat mai ales ca acolo controlul organelor este mai usor de evitat si spaga mai usor de pierdut printre citeva textile care au un pret unic...
Nu mai vorbesc de parfumul scump cu care facuse dus dimineata ... se simtea esenta distinsa si greu de recunoscut pentru profani ca mine si ca noi toti, muritorii de rind...era parfum de... evaziune....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu