Cum sa iti imatriculezi masina - dupa "abolirea" taxei

Zilele trecute am facut pasul acesta asa ca vreau sa las memoriei colective invataturile mele. Ma refer doar la Bucuresti caci aici am avut eu de facut aceasta operatiune. Pentru restul tarii nu stiu ce sa zic altceva decit "Bafta!".

Lucrurile stau asa:
- faci actele la administratia financiara unde merge relativ repedre (40 - 50 minute) daca te duci in jurul prinzului cind majoritatea persoaneleor care nu lucreaza stau acasa si isi iau prinzul linistiti dupa ce au goliit pietele.
- te duci la DRPICV (http://www.prefecturabucuresti.ro) cu toate actele pe care ti le cer ei si pe care le gasesti pe site listate si chiar explicate acolo bine de tot. Nu cauta pe site-ul DRPCIV ca te ia buhul, uita-te pe site-ul prefecturii!
- ai grija sa ajungi pina in ora 15.00 ca se termina bonurile de ordine si apoi trebuie sa te intorci a doua zi
- nu incerca cu programarea online decit daca ai timp si rabdare: eu am incercat sa ma programez si am verificat 30 de zile consecutive si nu am gasit liber nimic. In plus site-ul e facut prost astfel incit daca verifici data iti spune ca e disponibila programarea dupa ora 19.30 dar daca dai inscriere iti zice "pas mai incercati" si o iei de la capat cu introdus datele. Eu am facut reclamatie dar, desi m-a sunat cineva de la ei, sint slabe sansele sa fi rezolvat.
- odata ajuns in fata masinii vorbitoare care face bonuri de ordine, dai cu degetul pe ecran ca vrei sa inmatriculezi, iti introduci numele si gata esti in posesia unui bon de ordine cu numele tau pe el. Nu incerca sa cumperi bonuri din fata cladiri: e teapa! Baietii de la ghiseu, desi foarte plictisiti, verifica numele de pe bon cu cel de pe buletin si daca nu coincid iti zic "pas mai incearca" si o iei de la capat.
- ai bonul esti fericit!
- acum faci calcule: vezi ce bon este servit in acel moment (e musai ca sa iti dai seama cum merge treaba) si imparti numarul de bon strigat la numarul de minute scurse pina in momentul in care esti. La mine a fost simplu era 12.35, trecusera de la ora 7.00 fix 5 ore si 30 minute, adica 330 minute. Servisera bonul 306 si eu aveam bonul 657. Practic 306 bonuri : 330 minute = 0.92 dosare pe minut = 55.6 dosare/ora.
- continui calculul cu ora estimata la care vei ajunge tu la ghiseu: 657 - 306 = 351 dosare ramase : 55 dosare = 6 ore si 38 minute........pe care le adaugi la ora la care ai luat bonul si minunea rezulta in faptul ca vei ajunge la ghiseu la ora 19.00....aproximativ, dupa aceste calcule.
- daca nu vrei sa te complici cu calcule considera 50 de dosare pe ora si gata. Nu stiu de ce nu pun pe bon si ora estimata pentru prezentare la ghiseu ca e simplu de tot. Astfel s-ar mai aerisi in sala aia putitoare in care nu merge ventilatia si geamurile nu pot fi deschise pentru ca "se face curent".

Am plecat la birou, mi-am facut treburile linistit si pe la ora 17.00 am fost din nou inapoi. Optimistul din mine...! Am crezut ca vor fi mai rapizi. Au fost! Am ajuns la ghiseu la ora 18.20 deci mai devreme cu 40 de minute!

Una peste alta nu are sens sa stai acolo cu orele! Nu merita. In plus daca vrei poti sa te duci si sa iti iei bonul de ordine pe la 11.00, iti faci calculul si te duci la administratie intre timp. Astfel poti salva ceva timp (faci insa ceva kilometri) si rezolvi totul in aceeasi zi.

La ridicarea actelor, peste 3 - 4 zile e lejer. Nu te duce la ora 14.00 cind te cheama ei ca va fi inghesuiala. Daca te duci pe la 17.00 esti singur la ghiseu. O sa fie insa mai greu cu drumul spre casa ca iesirea din Pipera la ora aia e o poveste...de groaza!

Bafta! Asta a fost atitudinea mea fata de acest subiect!

Contrasens

Acum citeva zile am intrat pe contrasens si din spate am auzit masina politiei care a venit dupa mine si ea pe contrasens. Desi am intrat pe contrasens numai 2 - 3 metri, tot contrasens este si tot contraventie se cheama. Am oprit, m-am dat jos si civilizat mi-am recunoscut fapta. Nu am fost agresiv, am fost chiar extrem de calm din moment ce stiam ca imi vor lua carnetul pe 2 luni si ca ma paste o amenda zdravana. Nu am incercat sa dau spaga sau sa ma tirguiesc. Lucrurile erau clare.

Am fost impresionat de agentul de politie care m-a avertizat si mi-a spus ca si el a fost impresionat ca nu am reactionat urit si ca nu am vorbit urit sau amenintat. De parca mai aveam de ce sa o fac....In fine, mi-a dat actele inapoi si mi-a spus sa nu mai fac asa si mi-a atras atentia ca imi pun viata mea in pericol si pe cea a celor din masina. Interesanta abordare si probabil nu unica, dar printre putinele de acest gen. "Scopul nostru nu este sa amendam ci sa prevenim si sa avertizam" a mai zis el. Mi s-a parut din alt film dar e bine ca a fost asa si ca mi s-a intimplat mie.

Dupa ce m-am suit in masina aflu ca fiica mea o intrebase pe sotie: "Daca a fost numai un pic pe contrasens nu este numai un pic de contraventie?". Am zimbit si i-am explicat ca o contraventie este o contraventie chiar daca e si numai un pic....Ea a inteles, mai trebuie sa inteleg si eu....Am nevoie de o alta atitudine.

Cugetate. Adinc si nu prea.

1. Cica daca vrei sa fii sef atunci trebuie sa ii calci pe altii in picioare. Gresit. Parerea mea este ca daca ii calci pe altii in picioare va veni si rindul tau ca altii sa te calce in picioare pe tine. In concluzie mai bine devii sef fara sa urmaresti acest lucru sau mai bine nu devii sef.

2. Bunicul meu avea o vorba: merg la medic pentru ca trebuie sa traiasca si el, ma duc la farmacist si imi cumpar medicamentele pentru ca trebuie sa traiasca si el, nu iau medicamentele prescrise pentru ca trebuie sa traiesc si eu. Chestiunea asta este atit de actuala in lumina celor dezvaluite acum de DNA referitor la industria farmaceutica si modul in care se prescriu anumite medicamente, incit ma gindesc ca bunicul meu a fost un vizionar si un avangardist. Multumesc bunicule oriunde te-ai afla acum!

3. Am vazut un muncitor in slapi pe o schela. Apoi am vazut un scuterist in slapi pe un scuter. Amindoi aveau casca. Am inteles ca modul in care mori ti-l alegi singur cu o unica conditie: sa fii incaltat cu slapi!

4. Daca acum 30 de ani cind afara erau 35 de grade eu ma dadeam cu bicicleta sau faceam baie in Cocioc imi dau seama cit de mult am imbatrinit cind ma gindesc ca acum, la aceleasi 35 de grade, ma tem de culoarea galbena sau portocalie iesita de pe buzele unei fufe ce prezinta meteo in chiloti acoperiti cu batista.

5. Fie-mea a vrut sa imi cumpere un magnet de pus pe frigider. Nimic mai normal pina cind am vazut mesajul: daca nu apar mai mult de 3 zile pe Facebook anuntati politia! Mi s-a parut ca vrea sa faca misto de mine dar dupa ce am citit urmatorul magnet pe care scria: Facebookul este ca frigiderul, il deschizi de 4 - 5 ori fara sa ai nimic de luat sau de pus inauntru, am inteles ca mesajul era mult mai adinc. Exista viata si dupa Facebook! Ca si dupa Farmville!

6. Trebuia sa scriu ceva si aici: am un apartament de inchiriat, detalii aici

7. Am un amic dobitoc. Nu stiu cine este dar sper sa imi spuna el.

Semne si insemnari

Daca ar fi sa ma iau dupa semne....
Nu nu ma iau dupa semne. Semnele sint de cele mai multe ori presimtiri pe care le transmformam noi in ceva care ni se pare ca ne arata ca se va intimpla ceva ce avem impresia ca se va intimpla. Bun sau rau.

Vineri sa nu speli rufe. E semn rau!
Duminica sa nu lucrezi. E semn rau!
Marti sa nu iesi din casa: Sint trei ceasuri rele. E semn rau!
Miercuri sa nu injuri. E semn rau!
Prejudecati si preconcepte, nu semne!

Pana mea. Orice e semn rau mai ales daca ai impresia ca existenta iti este guvernata de semne. Dar nu iti este guvernata de semne? Oh da:
- pe strada ai semne de circulatie pe care le respecti sau nu....
- in carti citesti semne, pe care le intelegi sau nu...
- prietenii iti fac semne, pe care le vezi sau nu...
- dusmanii iti fac semne, pe care vrei sa le vezi sau nu...
- stiu ca undeva in zona este o biserica dupa ce vad puzderie de oameni in autobuz ca isi fac semne....
- opresti taxiul tot cu semne, dai din mina faci semne, chemi ospatarul faci semne, mergi pe plaja faci semne pe nisip, treci pe linga biserica faci semne....viata e plina de semne!

Iluzia atittudinii create de semne este doar o iluzie. Atitudinea fata de semne este diferita functie de interpretarea pe care dorim sa o dam acestora. Atitudinea mea este sa am o idee diferita fata de semne. Semnele au pina la urma semnificatia pe care vrem sa le-o dam. Nu cred in semne. Cred in deja-vu, cred in presimtiri, cred in realitate, cred in instinct si cred in mine. Si eu fac semne! Cine este atent la semnele mele? Eu....si atit!